Noi, dobrogenii, ştim că multe dintre localităţile dintre Dunăre şi Mare au fost întemeiate de etnicii turci sau tătari, majoritari pe vremea când provincia noastră se afla sub dominaţia otomană. Printre aceste aşezări ctitorite de musulmani se numără însă şi satul Lazu, comuna Agigea. În comparaţie cu celelalte localităţi din lista sus-menţionată, Lazu are însă o poveste deosebită: a fost ctitorită de un popor musulman misterios, care şi-a avut propria identitate, propria limbă (lazuri) şi evident propriile tradiţii, unele diferite de restul turc0-tătarilor dobrogeni. Lazii au fost o etnie din Sudul Mării Negre, iar în antichitate formau unul din cele mai puternice triburi ale Regatului Colchis (Colchida –n.a. vezi Legenda argonauţilor şi a lânii de aur).

Romanii le numeau ţara Lazica. Un neam puţin numeros, mereu aflat în conflict cu turcii, georgienii sau ruşii, lazii au avut o istorie zbuciumată şi au fost mai întâi, creştinaţi de Bizanţ, pentru ca sub Imperiul Otoman, să devină din sec.XVI islamişti suniţi. A existat chiar şi un sangeac al Imperiului Otoman care se numea Lazistan, dar care a avut o istorie scurtă. La începutul sec.XIX, în timpul războaielor sângeroase dintre turci şi ruşi, mulţi lazi au migrat în Rusia şi în Dobrogea, la noi stabilindu-se în mai multe zone din Tulcea şi în zona adiacentă Constanţei. Au întemeiat aici, lângă vechiul Tomis, Lazu, căruia i se spunea Laz Mahale, sau mahalaua lazilor.

Ei au fost catalogaţi de către creştini drept turci, chiar dacă lazii vorbeau o limbă mai apropiată degrabă de georgiană (sursă-istoricul Dimosthenes Oikonomides). După Războiul de Independenţă şi alipirea Dobrogei de România (1878) mulţi musulmani, printre care şi numeroşi lazi au părăsit ţinutul, emigrând în Turcia. Cei rămaşi la Lazu şi-au pierdut treptat vechea identitate, declarându-se în deceniile ulterioare drept etnici turci. De altfel, istoricii otomani le-au negat de-a lungul timpului identitatea proprie, considerându-i parte a marelui popor turc. De pe urma acestui neam misterios, judeţul Constanţa a rămas cu Lazu, o aşezare întemeiată de un popor viteaz, dar vitregit de soartă şi condamnat la dispariţie…

[codepeople-post-map]

Bibiliografie – Nicolae C.Ariton “Lazii, un popor dobrogean uitat”(mistereledunării.wordpress.com); M.D.Ionescu – Dobrogea în pragul veacului XX
Sursă foto – Lazi, foto 1890-1900, autor Dmitry Yermakov, Georgian Ethnografy Museum