vineri, februarie 26, 2021
Tezaurul de la Agighiol, mormântul prințului get și al prințesei sale scite

La Nord de Lacul Razim (Razelm), străjuit de dealurile molcome ale Tulcei, se află Agighiol, un sat prosper de vreo 2000 de locuitori și care aparține de comuna Valea Nucarilor. În urmă cu mai bine de 2300 de ani, pe aceste locuri a existat o prosperă așezare identificată de către arheologi ca fiind de sorginte greco-getică. Nu vom vorbi astăzi însă de presupusa cetate de la Agighiol, ci de comoara descoperită aici, un tezaur extraordinar care demonstrează nivelul înalt de cultură atins de Dobrogea pre-romană și pe care un ilustru arheolog român, Mihai Gramatopol l-a cercetat în detaliu decenii de-a rândul, scriind diverse lucrări de specialitate pe această temă.  Povestea a început în 1931, atunci când s-a aflat că, în apropierea satului (în punctul Movila lui Uță) persoane necunoscute devastează un sit arheologic. Autoritățile de la Tulcea, însoțite de specialiști, au sosit imediat, dar vânătorii de comori au reușit să scape. S-a început efectiv cercetarea sistematică autorizată și în scurt timp s-a dezvelit un complex funerar impresionant, compus din mai multe încăperi. Marele mormânt avea două camere funerare mari (principală și secundară), un culoar de intrare (dromos) și alte dependințe. Straniu pentru acele vremuri, dar explicabil azi, în una din încăperile alăturate s-au descoperit scheletele a trei cai. Ulterior, s-a stabilit că era vorba de o practică funerară des întâlnită la mormintele de sorginte tracică, getică și scitică. Mormântul de la Agighiol a intrat însă în istoria dobrogeană, grație tezaurului descoperit în cele două camere principale. Astfel, în încăperea principală în care au fost găsite rămășițele unui principe presupus get se aflau superbe podoabe de aur, vase de argint și piese de armură, de asemenea confecționate din metale prețioase. În al doilea mormânt, soția prințului dusese cu ea, în lumea de dincolo, aplice vestimentare de aur și coliere specifice costumației feminine scitice. Înainte de a descrie minunatele lucrări, trebuie să menționăm că întregul tezaur a ajuns la București, dar mare parte din el s-a pierdut în 1945 atunci când clădirea în care se păstrau piesele de la Agighiol a fost bombardată. Astfel, astăzi, în Muzeul de Istorie Națională (sala Tezaur) mai poate fi văzută doar o parte din tezaur, dar aceasta este în continuare impresionantă. Nu poți uita vreodată coiful măiastru lucrat, pe lateralele acestuia fiind reprezentat câte un călăreț care atacă cu sulița sa. Imaginea călăreților șarjând se repetă și pe apărătoarea de ceafă, în timp ce în partea din față apar doi ochi mari, care, (potrivit lui Gramatopol), simbolizau ferirea de primejdii a purtătorului. Tezaurul existent este întregit de  două apărătoare de pulpe (cnemide) de două pahare (rytonuri), cinci vase rituale, aplice de harnașament și  podoape de vestimentație. Arheologii au stabilit că tezaurul de la Agighiol provine din sec IV î.H. Din fericire, se cunoaște și numele prințului defunct, pentru că pe unul din vasele de argint apare inscripția Kotios Egbeo, în condițiile în care Kotyso era un nume des întâlnit la geți (au existat mai mulți regi daci și traci cu acest nume). Valoarea tezaurului de la Agighiol este imposibil de estimat, dar importanța uriașă sa rezidă, în primul rând, din numeroasele informații istorice pe care această comoară ni le transmite, ajutându-ne să recreem o parte din povestea Dobrogei, de acum de mai bine de două milenii.

Sursă Foto – Cimec.ro

[codepeople-post-map]

agighiol coif agighiol knemide agighiol pahar rython-1 agighiol aplica harnasament agighiol aplica harnasament 2

Tag-uri: , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate